Tigari si cafea intr-o cafenea inzapezita, dupa o zi buna a unui om prost. Nu, nu prost, prost facut. Cu toate piesele si suruburile la locul lui si totusi functionand prost. Cu suruburile stranse si totusi scartaind din toate incheieturile. Functionam asa zi dupa zi, purtand dupa noi tot felul de defecte de fabricatie, la un randament eficient si unanim aceptat de societate, iar cand inchidem usa casei seara, cautam surubelnite si vaselina sa carpim fara noima cate ceva, pentru a doua zi. Zi dupa zi, acelasi ciclu ieftin de perfectiune, morala si rigori, pentru ca seara, cand lasi carjele la usa, tot ceea ce ramane sa fie un morman de lemne ude...cuvinte fara noima. Apogeul dictatorial si triumfator al acestui algoritm mecanic este planificarea simtirilor..Trocul de trairi, astfel incat sa le incadrezi in parametri minimalisti ai normelor proprii, amestecate cu cele sociale. Este un triumf. Niciodata prea mare pretul, desi pe muchie de cutit. Gasesti solutia aruncarii la primul cos a unei obsesii compulsive, aruncandu-te calculat dar legat la ochi, sperand ca ai prins bine coarda, in alta. Ieftina dar veche, puternica in trecut dar ramasa pana in prezent o batalie de orgolii necastigata. Stii ca mereu mandria te va ajuta, pentru ca stie ca va avea si ea de castigat. Si te trezesti intr-o dimineata realizand ca te folosesti murdar si constient de golul ramas in loc de suflet, pentru a sterge ceea ce este gresit in cap. Sortii ironici dovedesc faptul ca esti si mandru de asta, ca te bucuri ca ai reusit, cu ajutorul atator experiente anterioare, sa manipulezi jumatatea ta inconstienta. Pretul platit, indiferent cat este de mare comparativ cu ceea ce primesti, il platesti doar tu. Si daca te va lasa falit, nu vei spune nimanui...dar vei stii ca l-ai platit singur. Asa ca sarbatoresti in liniste cum ti-ai vandut sufletul unui anonim, pentru a nu fi nevoit sa il faci cadou intr-o cutie ce nu va fi deschisa niciodata, ambalata cu gandurile altora, cu o felicitare scrisa de un orb pe o hartie subtire. Si toate astea le gandesti inainte de a ajunge acasa, unde o sa strangi din nou suruburile , o sa dai din nou cu lac peste rugina, plictisit si obosit de rutina, multumit insa de confortul pe care ti-l asigura predictibilitatea propriei simtiri.
