Day3

Dearest, after my very insane moment, am realizat ca, reprospectiv, atitudinea ta imi pare cunoscuta si are iz de plecare. Indiferenta mascata sub confuzie, ignorarea ascunsa delicat dupa refuzul unor discutii si obstinatia in care recunosc, te-am impins cu mana mea, de a continua niste lucruri care imi fac rau si pe care nu le pot opri si implicit si tie, toate astea, le-am mai vazut candva. Si se cheama nepasare, tinuta intradevar pe loc de un simt de gratitudine si responsabilitate in fata nebunilor.
Desi nu un mare fan al asteptarii ca fenomen coroziv, voi lasa acest preludiu al unui "la revedere, voi fi aici asa cum farmacia permanenta inchide cand personalul isi ia concediu"sa se scurga incet, incet, pe dupa pahar, pentru ca se pare ca asta iti doresti. Tot la fel cum te incapatanezi pana dincolo de moarte sa crezi aberatiile fortate pe care le-ai dedus prin propriile rationamente impulsive, nelasand nici un centimetru unor explicatii care poate ar insemna ceva venind de la un om care conta, tot asa insisti si sa te prefaci ca esti aici...
Dearest, din nou, apreciez, psihologic intradevae trecerea de la cer la pamant se face mai lesne cu parasuta, dar de ce da ne mintim? Nu stiu exact daca sa iti zic sa te decizi mai repede sau sa lungesc boala asta care are, pana la urma, beneficiul dubiului, dar pot doar sa iti spun ca incerc in fiecare moment sa inteleg cum se leaga secundele si noptile in mintea asta astfel incat sa para a fi trecut un minut si nu o viata, inghesuita cu precizie de ceasornicar in 2 ani, ca in cea mai mica si sigura cutie.
So Dearest...
      Think clear and act with your heart pentru ca macar asa voi avea constiinta impacata ca nu poti face pamantul sa se roteasca in sens invers doar pentru ca vrei sa ai luna plina .

Day 2

Ce parte din mine ai urat atat de tare, incat sa omori tot? Sau mai exact, ce din astia doi ani a cantarit atat de putin? Crezi ca privirea aia a fost meritata?  De fiecare data cand vei fi langa cei pe care ti-i doresti, de fiecare data cand te vei bucura de un prieten sa iti amintesti ca, undeva in spate departe, ai lasat pe cineva sa-si bea propria cenusa. Nu o sa ma chinui sa ma ridic de aici, nici macar nu vreau, asta ar insemna sa uit si sa trec prin asta din nou, candva peste niste ani. O sa raman aici si, daca se va intampla sa treci prin zona, sper ca vei simti multumirea dorita pentru ce ai facut.
O sa amenajez in continuare camera ta si locul de tigara de pe balcon. Nu pentru ca ma astept sa te intorci vreodata ci pentru ca, atunci cand voi fi singura, voi scoate doua pahare negre si o sticla de vin, imi voi aprinde o tigara si voi vorbi cu tine la fel ca inainte...pentru ca se pare ca oricum totul a fost o pictura frumoasa pe un geam pe care a cazut ploaia. Nimic real, nimic care sa ramana.

Day1

And all the next will be the same. You left. Caring or not, you did. I almost scream pick me...pick me..but there was no one there to hear. And when the only reason for living is the suffering caused to others..one is already dead. Nu, n-o sa iti mai scriu. Ce a fost de zis s-a zis, ce a fost de rupt, s-a rupt, ce a fost de ars, a devenit cenusa. S-ar putea sa descoperi intr-o zi tot acest jurnal de doliu si sa ti se para un nimic, pentru ca probabil asa este. One more lost battle, one more piece of me i lost. The biggest. The beautiful mirror that used to turn black into white and fog into pure light. Poate ca m-am refacut din bucati de multe ori, poate ca m-ai ajutat de tot atatea ori, dar caramizile despre care vorbeai candva au ars astazi. You used to say those things that made me feel safe. And happy. You never knew that. Spuneai candva ca te fac o persoana mai buna...cum a ramas cu asta? Ai impartit matematic si hiperexact toate gandurile tale, le-ai adunat si au dat cu minus. Ai cautat cu lupa motivul perfect sa pleci si pana la urma ai creat cea mai urata poveste. Si stii ce e mai trist? Ca inca nu intelegi ca mereu a fost despre tine. Si ca teama mea a fost indreptatita si ca aripile zmeului s-au rupt pentru ca l-am inaltat prea sus. I put you up in the sky and now you're not coming down. Daca era o competitie, ai fi fost intradevar un premiu frumos, dar n-a fost. Daca era un razboi, as fi avut arme si strategii, dar n-am avut. Daca as fi putut, as fi plecat pentru a-ti lasa aer si spatiu. As fi putut poate sa tac..si sa te mint. Si intr-o zi sa ma simt atat de departe din cauza tuturor lucrurilor suprimate, incat sa nu ma mai vezi. Poate era mai bine..nu ti-as fi lipsit. Dar am sperat ca ti-as lipsi si ca imi va parea rau daca am pierde asta..
Asa ca azi nu mai am nici scuze...nici pareri de rau. As vrea sa mai simt ceva dar nu...port haotic un gol dupa mine si incerc sa il umplu cu nimic. Mi-as dori sa am macar cuvinte, dar s-au transformat acum intr-un morman de litere strambe. Cum nu o sa dispara toate astea si cum daca as mai avea o viata, as lupta la fel pentru tine, zicandu-mi ca esti singura fiinta pentru care nu am compromisuri...nu am cu ce sa te intorc si nici nu imi doresc. Nu mai esti, sau poate nu ai fost niciodata ceea ce am vazut eu. Dar daca intr-o zi vei vrea sa redevii singura ratiune pentru care sa-mi doresc sa fiu mai buna, singurul om caruia i-as incredinta viata pentru ca ar trai-o mai frumos, constiinta si realitatea...fa ceea ce trebuie sa faci. Dovedeste ca nu esti doar un program cu rezultate binare, ci My Person.
Nu am nevoie de tine aici cand o sa imi fie greu, daca lipsa ta va deveni suportabila e un semn ca restul nu sunt probleme. Am nevoie de tine aici pentru ca, daca intr-o zi o sa fiu fericita...ca sa simt asta v-a trebui sa o impart cu tine.

Drum bun.