Day3

Dearest, after my very insane moment, am realizat ca, reprospectiv, atitudinea ta imi pare cunoscuta si are iz de plecare. Indiferenta mascata sub confuzie, ignorarea ascunsa delicat dupa refuzul unor discutii si obstinatia in care recunosc, te-am impins cu mana mea, de a continua niste lucruri care imi fac rau si pe care nu le pot opri si implicit si tie, toate astea, le-am mai vazut candva. Si se cheama nepasare, tinuta intradevar pe loc de un simt de gratitudine si responsabilitate in fata nebunilor.
Desi nu un mare fan al asteptarii ca fenomen coroziv, voi lasa acest preludiu al unui "la revedere, voi fi aici asa cum farmacia permanenta inchide cand personalul isi ia concediu"sa se scurga incet, incet, pe dupa pahar, pentru ca se pare ca asta iti doresti. Tot la fel cum te incapatanezi pana dincolo de moarte sa crezi aberatiile fortate pe care le-ai dedus prin propriile rationamente impulsive, nelasand nici un centimetru unor explicatii care poate ar insemna ceva venind de la un om care conta, tot asa insisti si sa te prefaci ca esti aici...
Dearest, din nou, apreciez, psihologic intradevae trecerea de la cer la pamant se face mai lesne cu parasuta, dar de ce da ne mintim? Nu stiu exact daca sa iti zic sa te decizi mai repede sau sa lungesc boala asta care are, pana la urma, beneficiul dubiului, dar pot doar sa iti spun ca incerc in fiecare moment sa inteleg cum se leaga secundele si noptile in mintea asta astfel incat sa para a fi trecut un minut si nu o viata, inghesuita cu precizie de ceasornicar in 2 ani, ca in cea mai mica si sigura cutie.
So Dearest...
      Think clear and act with your heart pentru ca macar asa voi avea constiinta impacata ca nu poti face pamantul sa se roteasca in sens invers doar pentru ca vrei sa ai luna plina .