Day 2

Ce parte din mine ai urat atat de tare, incat sa omori tot? Sau mai exact, ce din astia doi ani a cantarit atat de putin? Crezi ca privirea aia a fost meritata?  De fiecare data cand vei fi langa cei pe care ti-i doresti, de fiecare data cand te vei bucura de un prieten sa iti amintesti ca, undeva in spate departe, ai lasat pe cineva sa-si bea propria cenusa. Nu o sa ma chinui sa ma ridic de aici, nici macar nu vreau, asta ar insemna sa uit si sa trec prin asta din nou, candva peste niste ani. O sa raman aici si, daca se va intampla sa treci prin zona, sper ca vei simti multumirea dorita pentru ce ai facut.
O sa amenajez in continuare camera ta si locul de tigara de pe balcon. Nu pentru ca ma astept sa te intorci vreodata ci pentru ca, atunci cand voi fi singura, voi scoate doua pahare negre si o sticla de vin, imi voi aprinde o tigara si voi vorbi cu tine la fel ca inainte...pentru ca se pare ca oricum totul a fost o pictura frumoasa pe un geam pe care a cazut ploaia. Nimic real, nimic care sa ramana.