Thursday, October 28, 2010

ipotezele durerii.

dac-ai fi avut lacrimi, ai fi plans.

dac-ai fi avut aripi, s-ar fi frant.

dac-ai fi avut ochi, s-ar fi inchis.

dac-as fi fost eu, as fi fost mandra. 

daca n-ai fi fost tu, erai TU.

inca un mit daramat, o noua statuie sparta, nimic inauntru. gol.

vrei sa reanimez un corp inauntru caruia, pana mai ieri, nu stiam nici daca exista o inima. cu ce?

am cumparat bilet la un spectacol interactiv. niciodata nu mi-au placut. de ce actorii trebuie sa scoata din reveria bazala a contemplarii spectatorul, anost trecator prin sala de teatru, si sa il arunce fortat intr-o cearta conjugala, intr-o scena de dragoste sau intr-un joc egoist al protagonistilor? macar de n-ati fi inchis usile la sala. as fi iesit mult inainte si de primul act.

la fel de dureros ca redeschiderea unei plagi aproape vindecate, reprezentatia ta n-a trecut peste, ci prin.n-a ieshit, a ramas.

unele inimi pot fi luati in brate. si retrezite la viata. "metoda cangur"a neonatologilor. pentru celelalte exista ruleta ruseasca.

inca ma gandesc daca sufletul dezghetat de o durere supraliminara este mai pretios decat simpla lui naturala absenta...

Aplauze.


Sunday, August 29, 2010

negarea negatiei.

pentru cei mai multi dintre noi, atunci cand inima a incetat sa bata inceteaza si simturile...si amalgamul asta infernal de trairi contradictorii, si viata, si noi, si voi, si dependentza si nevoia..si nimic'ul. si pielea devine alba, si buzele vinete, si pulsul se evapora. Dar ai aparut adiind raceala si simtindu-mi fiecare bataie a inimii, accelerata si mai tare decat o face propria-mi tahicardie. rece. mai rece decat moartea, pentru ca ai invins-o si mai dulce decat ea pentru ca nu te-a prins. Ca o deformatie profesionala mi-am apropiat stetoscopul de pieptul tau si n-am auzit decat marea. Cateva valuri intr-o furtuna..intr-un pahar cu Nimic! dincolo de medicina, artere, vene, arteriole si venule, trairile tale eluau in voie intr-un corp frumos si alb. Stupoare, sange si gheata.

Saturday, May 22, 2010

4.

si tot numarand ochiurile dantelariei, mi-ai respirat tot corpul. mi-ai spus, ironic, dar uitandu-te in jos, ca nu esti curios cum sarut. pentru ca deja stii sarutul meu pe de rost, uitandu-te cum ii sarutam pe ceilalti. am incercat sa ma ridic, dar mi-ai prins incheieturile mainilor atat de tare in ale tale incat am inghetat. ma domini frumos. am renuntat si m-am intins inapoi pe pat. ne privisem indelung in ochi de sute de ori, acum nu o mai faceam. Te comportai de parca aveai tot corpul meu, mai putin chipul. Te uitai mirat la tot ce nu vazusesi pana acum la corpul meu, iti clarificai toate nedumeririle si zambeai.
Nu te asteptai. Stand in pat langa mine, fumandu-mi tigarile si orele, mi-ai spus ca nu te asteptai sa fii primul. Si pentru prima data in viata, am simtit in glasul tau un soi de regret cu parfum de victorie. Ei bine da, tu erai cadoul meu pentru mine. Ar fi trebuit sa fii, cel putin.
In zilele ce-au urmat, mi-ai facut poze. foarte multe poze. Cand dormeam, cand mancam, in putinele momente in care radeam, cand fumam sau cand ma dadeam cu parfumul tau. Petreceam in casa ta mai mult de jumatate de zi , ma obijnuisem deja cu asta. Iti purtam hainele, uneori iti calcam camasile. Imi placea sa o fac. Construiam astfel acea faptura care iesea dimineata pe usa. Cu toate astea, tineai mereu sub cheie un shifonier vechi, pe balcon. Mereu m-am intrebat ce este acolo.
In tot acest timp, in afara peretilor alora, m-ai santajat in continuare. Eram o papusa in mainile tale, care trebuia sa cucereasca si sa paraseasca, sa minta, sa rada sau sa fie mereu disponibila tie. Ma resemnasem deja cu gandul ca asta erai tu. Si ca am sa platesc pentru greselile facute pana te vei plictisi de mine, ma vei arde si vei imprastia cenusa deasupra unei strazi circulate. Dar a venit ziua in care nu m-ai mai chemat la tine. Am venit totushi. Am intrat si erai cu o alta. una din multele tale pronume feminine. A plecat repede. Erai stangaci si timid si iti tremura barbia. M-am intors cu spatele sperand sa aud primele si ultimele picaturi umane cum se scurg de pe buzele tale. Cand am revenit, erai acelasi ca de obicei. Parca trecure pe fata ta cel mai priceput pictor cu cele mai frumoase acuarele in ulei. M-ai aruncat pe pat ca de obicei . Iti purtam camasa alba, ai scos-o. Si lenjeria. M-ai luat in brate.Curgeai pe mine ca apa pe piele. Totusi ceva era ciudat si asteptam cu teama sa vad ultima carte. Ca atunci cand am plans si te-ai uitat la mine o ora, admirand frumusetea unui chip spart. Imi evaporai fiecare traire care imi curgea prin vene, marind tensiunea. Mi-ai sarutat mana, glezna, si pentru prima data mai privit in ochi in timp ce faceai asta. Apoi ai inceput sa razi si toate lucrurile au decurs ca intotdeauna. Rece dar atent. Frumos si trist. Iti plimbai genele pe obrazul meu, cand pentru prima data am simtit ceva pe buzele mele, care sa nu fie pielea ta. Da...erau acele buze. Acele buze al caror colt il simtisem de sute ori si pe care le evitasem de atata ori in vis. Cand ai realizat ca m-ai sarutat, ai tresarit. Ti-am simtit mana tremurand pe talia mea si tot ce ai putut spune a fost "te iubesc".
Si acum ma intreb daca e infrangerea ta sau victoria mea. Omorasem o buna parte din tine.

Monday, April 12, 2010

get out.

Strange fiecare ciob, fiecare urma si pleaca. Te dau afara dar esti atat de AICI incat singura nu pot. Pleaca! Nu ma mai saruta. Pentru ca niciodata nu ti-am raspuns. Iti ating buzele. Atat. 

Nu ma mai saruta pe gat. Nici nu ma mai musca de incheietura. Nu te mai uita la gatul meu, in ochii mei sau in sufletul meu. 

Inceteaza sa mai faci toate astea in visele mele de parca le-ai detine in proprietate. Ma trezesc atat de binedispusa dupa ce vii si pleci dupa bunul plac din conshtientul, subconshtientul si inconstientul meu, incat as putea spune ca lasi un gust placut. Acel gust placut care dispare intru totul atunci cand ma trezesc ...Imi umpli bratele si apoi te sustragi ca nisipul...Golul e mereu mai mare decat prea plinul...Si cu toate astea, nu pleci niciodata de tot. Uiti mereu in vis cate o camasa, o cravata, butonii sau urme pe buze astfel incat sa poti reveni. Go away...

Pleaca de tot. 

Monday, April 5, 2010

3.

da, ti-ai aprins o tigara. Stateam in pat . Imbracata cu colanti negri, o camasa alba barbateasca [ nu, nu a ta] larga, cu o curea la mijloc. Parul desfacut, makiata doar cu fond de ten si un ruj roshu. Ochelari. Accesorii. Stateai rezemat de birou uitandu-te la mine. Nu-mi gaseam locul. Nu stiam ce vei face. Zambeai. M-ai aveai trei fumuri.
-Scoate-ti toate accesoriile. Ramai doar cu camasa. Ai demachiant in baie.
I did it. M-am intors in camera, erai in aceeasi pozitie. In trei fumuri, m-ai dezbracat. Nu ma vazusesi nemachiata niciodata. Atat de goala, imbracata. M-am ghemuit la tine in pat, in cearceafurile albe prin care trecusera atatea...Si din care rasarisesi de atatea ori. Aveam manichiura si pedichiura roshie. Scurta.Si pielea fina.Alba. Ma uitam la tine. Un semi-zeu in lumina. Semi-transparent si volatil. Singurul lucru solid din tine era o seama de pacate. Frica ma transformase. Defapt ma eliberase. Pentru ca imi daduse voie sa pot sa fac tot ceea ce vrei fara sa ma simt in dezavantaj. De ce? Pentru ca pierdusem deja tot razboiul. Nu era ca si cum luptam pentru urmatoarea batalie si trebuia sa fim la egalitate. Nu.
-Vrei o tigara?
-Nu.
Ai venit inspre pat. Momentele pana ai ajuns langa mine au fost cele mai lungi. Si nu pentru ca te asteptam, ci pentru ca mi-au trecut prin cap sute de scenarii...Cu ce ai vrea sau ai putea sa faci. Pierdusem razboiul, dar la incheierea tratatului de pace avusesem totusi un drept. Castigat. Si am mintit si aveam sa mint multa vreme cu privire la dorintele mele. Te lasam sa crezi k tot ce fac este doar pentru ca sunt obligata...Aveam pictat pe fata ca pe un bob de orez un al doilea chip care sa minta asa cum minteai tu. De portelan. Fix, glacial, cu mandrie.
Obosisem doar uitandu-ma la tine. M-am intins in pat. Lumina patrundea prin dantelariile de la geam, astfel incat acum aratam ca o nesfarsita broderie. Si ai inceput sa numeri ochiurile broderiei...

Monday, March 29, 2010

2.

Spuneam totul. Intradevar. 

"frumos barbat.trebuie sa recunosc. inteligent, se spune. sarmant,se vede. are un singur mare defect: e insurat . Si militar. L-ai compromite. Iar tu examenul la nevasta-sa nu l-ai mai trece niciodata. sa imi spui unde gresesc"

"nicaieri. dar de ce ai cautat?"

"de...distractie. frica e cea mai frumoasa haina a unei femei."

"minti"

"asa este. pentru ca simteam ca ceva te preocupa. si eram curios. iti amintesti seara aceea cand iarasi mi-ai spus sa incetez ? cand ai luat fata ta cea principiala si mi-ai zis ca tu nu te pretezi la asa ceva, ca limita ta este aici? Ei bine, eu ti-am spus atunci ca nu ai limite. Ca minti. Si ca si tu ai un pret. Ai negat. Voila!"

"Nu am un pret"

"Oh, ba da...Chiar acum te cumpar."

"Ce vrei?" Doamne ai buzele atat de frumoase si pentru prima data imi doream sa le inchid pe viata...

"Pe tine. Oricand vreau eu. Nu conteaza cine este in viata ta. Nu ma intereseaza. "

"De ce asa? Acum oricum nu mai am nimic de pierdut si am sa o spun clar. Stiai ca putea sa nu fie si asa."

"Cu tine nu poate fi nicicum decat asa. Aluneci si printre degetele cuiva cu sindactilie. Si stii asta. Mi-e foarte simplu asa. Pentru ca acum APARTII. You will have owner, not staff"

Am plecat ochii in jos si pentru prima oara in viata mi-a fost foarte greu sa nu plang. But i made it. Erai, Dumnezeule, atat de frumos si atat de rece. Asteptam sa ti se invineteasca buzele si sa curga apa rece de pe pielea ta, ca sa ma conving ca nu esti om. Tu nu clipesti. Inchizi ochii din indulgenta pentru privirea mea, acum. Ma uitam la pozele din mana mea aproape interzisa. Le-am vazut de cateva ori la rand si de fiecare data vedeam altceva. Castigasesi. Dupa ani buni, castigasesi. 

"Urca la mine." Ai spus-o fara sa schitezi nici un gest, desi vedeam in coltul gurii tale un inceput de zambet. Incercai sa ti-l stapanesti. Abia atunci cand te-ai uitat la mine si ai realizat ca deja deschideam usa de la mashina, ai ridicat spranceala stanga, ai zambit si te-ai uitat in partea opusa. Inca nu pot sa ma hotarasc daca soarele care rasarise dupa ploaie cadea pe tine sau tu cadeai pe el. Faceai tot posibilul sa ma simt o papusa cu atze...AM urcat. Eram ca o persoana oarba lasata in mijlocul marii. inghetata. Stiam pe de rost casa ta. Ti-ai aprins o tigara.

1.

m-ai sunat si mi-ai zis ca trebuie sa vorbim, pe un ton caramelizat as putea spune. iti simteam zambetul in coltul gurii, ceva aparte, de invingator, ca atunci cand ai obtinut o victorie exact pe fora egoului tau. pentru un moment mi-am simtit toate venele din corp reci. dar nu credeam de ce ai putea fi in stare...ne stim de ceva vreme. ne tachinam de si mai multa vreme. indiferent de originea la care ne intoarcem in fiecare dimineata. de cearceafurile in care dormim. tu joci mai murdar  decat mine mereu. sau poate asa vad eu. surprinzi prin strategiile pe care le prezinti, tocmai pentru a imi dovedi cat esti de calculat...oricum alternezi sensibilitatea rara cu ironia si caracterul infect, astfel incat increderea mea in tine oricum....este nula.

m-am urcat in masina ta aproape tremurand. eram frumoasa de frica si tu vedeai asta. Ploua. Plouam si eu picatura cu picatura intr-un pahar care de acum deja se umpluse. Doamne, cata perfectiune cu atatea defecte la un loc. Esti esenta pura. Si tocmai de aceea, e suficient o frantura din tine. Intregul ar fi prea mult. Ai stins stergatoarele, nu se mai vedea afara. Din spate, cu miscari fine, ai luat o punga de cadou. Mi-ai oferit-o sarutandu-mi obrazul drept si mi-ai spus:"e pentru tine". A zarit in punga ceva impachetat intr-o frumoasa hartie alb-blej cu o funda neagra. Nu stiam daca sa rad sau nu. Oricum eram fericita. Mi-au trecut prin cap tot felul de scenarii, povesti de dragoste, lucruri superbe si de data asta, cearceafurile noastre. Nu ale mele. Nici ale lor. Nici ale tale. Ale noastre.

Am deschis pachetul. Inauntru un plic cu, din cate simteam, o carte. Ah, in sfarsit ai publicat tot ce scrisesi pana acum. Ma bucuram ca aveam sa citesc tot ce era mai frumos si mai urat din tine. Tu ma priveai cu acelasi zambesc, in schimb. Atunci cand am deschis plicul, m-am speriat. Am inchis ochii si am inghetat. Si acum cand scriu, inca am fluturi in stomac. Si nu foarte placuti. Acum vedeai ca tremur si cat de mult iti placea...Poze.

Multe poze. Cu mine, cu mine si cu el. Ai cautat mult in viata mea, pana cand ai gasit ceva interzis. Da, poze cu mine si cu el. El, un barbat cu 20 de ani mai mare decat mine, foarte cunoscut si foarte bogat. Stii bine ca nu era pentru bani. Un barbat insurat. pana acum de nici unul nu-ti fusese frica, te simteai mereu superior. acum nu. erai in pericol. de ce? pentru ca era "mai interzis"decat tine. decat prietenul surorii mele vitrege. ce aveai sa-mi ceri....in schimbul tacerii era TOTUL.

Wednesday, March 10, 2010

mi-am uitat culorile la tine...

M-ai chemat sa te pictez . Planuiam sa vin, sa-ti realizez portretul si sa plec neuitandu-ma inapoi de teama ca m-ai putea opri. 

M-am asezat in genunchi in fata ceaceafurilor albe pe care te-ai intins.  Gorgeous. Am reglat shevaletul la inaltimea la care voiam si voila...Am in fata mea un infinit nemarginit de pixeli de hartie pe care sa te culc. Prea putin pentru tine...Cum nu-ti pot cuprinde ochii intr-o singura plansa, am decis sa te desenez de la buze in jos. 

Schita e gata. Culorile, singura limba pe care inca o mai cunosc. Le scot tacticos din caseta magica. In combinatie cu apa, se naste cu dureri placute imaginea ta. Dependenta de culoare m-a adus in genunchi in fata ta si tot ea te integreaza pe tine in absolutul meu. In al tau nici tu nu incapi. 

Am porniri egoiste in care imi doresc sa nu te pictez asa cum ai dori. Sa nu te surprind pe hartie atat de...TU. Cu fiecare culoare ma prind si mai tare si cu fiecare unduire a pensulei pe buzele tale imi amintesc ce frumos sarutai cand nu te cunoscusem.

E gata. Mi-am lasat pe tablou apa, culoarea si pulsul arterelor mainii stangi. M-am ridicat si am strans totul. Pana sa te trezesti, am plecat inchizand usa. Stiam ca nu se mai poate deschide.

Ironia?...Mi-am uitat culorile la tine...Sa ma pastrezi cu grija.

Friday, January 1, 2010

Toaleta de dimineata.

Ma trezesc dimineata si sunt eu.
Ma rostesc, ma privesc in oglinda.
Ma ridic dintre cearceafuri, goala. Si imi pun unul cate unu pe mine sentimentele, capriciile, mofturile, obsesiile, saruturile, pacatele, furiile, privirile, dorintele, ca pe cele mai pretioase bijuterii...Ma makiez apoi, aducand la lumina IOANA lor, nu a mea. Cu rimelul prestigiului, blush'ul fericirii mascate, fondul de ten al invincibilitatii si anticearcanul noptii trecute. Parfum.
Ma uit,ma respir si am nevoie de o oglinda pentru a proiecta interiorul meu pe o suprafata plana. Am nevoie de o pista de aterizare pentru toate ideile si sentimentele ce leviteaza deasupra si IN mine...Si asa apare "TU". Tu difera de la stare la stare, sunt chiar mai multi TU in acelasi timp, pentru fiecare cuanta de lumina pe care o reflect, divergenta la celelalte. Exista TU'ul parfum,TU'ul trupului, TU'ul poza, TU'ul fum, TU'ul absolut, TU'ul trecutului, TU'ul medicinei, TU.
Acum sunt gata.EU.