si tot numarand ochiurile dantelariei, mi-ai respirat tot corpul. mi-ai spus, ironic, dar uitandu-te in jos, ca nu esti curios cum sarut. pentru ca deja stii sarutul meu pe de rost, uitandu-te cum ii sarutam pe ceilalti. am incercat sa ma ridic, dar mi-ai prins incheieturile mainilor atat de tare in ale tale incat am inghetat. ma domini frumos. am renuntat si m-am intins inapoi pe pat. ne privisem indelung in ochi de sute de ori, acum nu o mai faceam. Te comportai de parca aveai tot corpul meu, mai putin chipul. Te uitai mirat la tot ce nu vazusesi pana acum la corpul meu, iti clarificai toate nedumeririle si zambeai.
Nu te asteptai. Stand in pat langa mine, fumandu-mi tigarile si orele, mi-ai spus ca nu te asteptai sa fii primul. Si pentru prima data in viata, am simtit in glasul tau un soi de regret cu parfum de victorie. Ei bine da, tu erai cadoul meu pentru mine. Ar fi trebuit sa fii, cel putin.
In zilele ce-au urmat, mi-ai facut poze. foarte multe poze. Cand dormeam, cand mancam, in putinele momente in care radeam, cand fumam sau cand ma dadeam cu parfumul tau. Petreceam in casa ta mai mult de jumatate de zi , ma obijnuisem deja cu asta. Iti purtam hainele, uneori iti calcam camasile. Imi placea sa o fac. Construiam astfel acea faptura care iesea dimineata pe usa. Cu toate astea, tineai mereu sub cheie un shifonier vechi, pe balcon. Mereu m-am intrebat ce este acolo.
In tot acest timp, in afara peretilor alora, m-ai santajat in continuare. Eram o papusa in mainile tale, care trebuia sa cucereasca si sa paraseasca, sa minta, sa rada sau sa fie mereu disponibila tie. Ma resemnasem deja cu gandul ca asta erai tu. Si ca am sa platesc pentru greselile facute pana te vei plictisi de mine, ma vei arde si vei imprastia cenusa deasupra unei strazi circulate. Dar a venit ziua in care nu m-ai mai chemat la tine. Am venit totushi. Am intrat si erai cu o alta. una din multele tale pronume feminine. A plecat repede. Erai stangaci si timid si iti tremura barbia. M-am intors cu spatele sperand sa aud primele si ultimele picaturi umane cum se scurg de pe buzele tale. Cand am revenit, erai acelasi ca de obicei. Parca trecure pe fata ta cel mai priceput pictor cu cele mai frumoase acuarele in ulei. M-ai aruncat pe pat ca de obicei . Iti purtam camasa alba, ai scos-o. Si lenjeria. M-ai luat in brate.Curgeai pe mine ca apa pe piele. Totusi ceva era ciudat si asteptam cu teama sa vad ultima carte. Ca atunci cand am plans si te-ai uitat la mine o ora, admirand frumusetea unui chip spart. Imi evaporai fiecare traire care imi curgea prin vene, marind tensiunea. Mi-ai sarutat mana, glezna, si pentru prima data mai privit in ochi in timp ce faceai asta. Apoi ai inceput sa razi si toate lucrurile au decurs ca intotdeauna. Rece dar atent. Frumos si trist. Iti plimbai genele pe obrazul meu, cand pentru prima data am simtit ceva pe buzele mele, care sa nu fie pielea ta. Da...erau acele buze. Acele buze al caror colt il simtisem de sute ori si pe care le evitasem de atata ori in vis. Cand ai realizat ca m-ai sarutat, ai tresarit. Ti-am simtit mana tremurand pe talia mea si tot ce ai putut spune a fost "te iubesc".
Si acum ma intreb daca e infrangerea ta sau victoria mea. Omorasem o buna parte din tine.