Thursday, March 24, 2011
de ce tu ala rau? was it supposed to be me? jamais...
happy ending'urile sunt pentru prosti...opriri temporare ale cursului firesc catre un final prost.
Thursday, October 28, 2010
ipotezele durerii.
dac-ai fi avut lacrimi, ai fi plans.
dac-ai fi avut aripi, s-ar fi frant.
dac-ai fi avut ochi, s-ar fi inchis.
dac-as fi fost eu, as fi fost mandra.
daca n-ai fi fost tu, erai TU.
inca un mit daramat, o noua statuie sparta, nimic inauntru. gol.
vrei sa reanimez un corp inauntru caruia, pana mai ieri, nu stiam nici daca exista o inima. cu ce?
am cumparat bilet la un spectacol interactiv. niciodata nu mi-au placut. de ce actorii trebuie sa scoata din reveria bazala a contemplarii spectatorul, anost trecator prin sala de teatru, si sa il arunce fortat intr-o cearta conjugala, intr-o scena de dragoste sau intr-un joc egoist al protagonistilor? macar de n-ati fi inchis usile la sala. as fi iesit mult inainte si de primul act.
la fel de dureros ca redeschiderea unei plagi aproape vindecate, reprezentatia ta n-a trecut peste, ci prin.n-a ieshit, a ramas.
unele inimi pot fi luati in brate. si retrezite la viata. "metoda cangur"a neonatologilor. pentru celelalte exista ruleta ruseasca.
inca ma gandesc daca sufletul dezghetat de o durere supraliminara este mai pretios decat simpla lui naturala absenta...
Aplauze.
Sunday, August 29, 2010
negarea negatiei.
Saturday, May 22, 2010
4.
Nu te asteptai. Stand in pat langa mine, fumandu-mi tigarile si orele, mi-ai spus ca nu te asteptai sa fii primul. Si pentru prima data in viata, am simtit in glasul tau un soi de regret cu parfum de victorie. Ei bine da, tu erai cadoul meu pentru mine. Ar fi trebuit sa fii, cel putin.
In zilele ce-au urmat, mi-ai facut poze. foarte multe poze. Cand dormeam, cand mancam, in putinele momente in care radeam, cand fumam sau cand ma dadeam cu parfumul tau. Petreceam in casa ta mai mult de jumatate de zi , ma obijnuisem deja cu asta. Iti purtam hainele, uneori iti calcam camasile. Imi placea sa o fac. Construiam astfel acea faptura care iesea dimineata pe usa. Cu toate astea, tineai mereu sub cheie un shifonier vechi, pe balcon. Mereu m-am intrebat ce este acolo.
In tot acest timp, in afara peretilor alora, m-ai santajat in continuare. Eram o papusa in mainile tale, care trebuia sa cucereasca si sa paraseasca, sa minta, sa rada sau sa fie mereu disponibila tie. Ma resemnasem deja cu gandul ca asta erai tu. Si ca am sa platesc pentru greselile facute pana te vei plictisi de mine, ma vei arde si vei imprastia cenusa deasupra unei strazi circulate. Dar a venit ziua in care nu m-ai mai chemat la tine. Am venit totushi. Am intrat si erai cu o alta. una din multele tale pronume feminine. A plecat repede. Erai stangaci si timid si iti tremura barbia. M-am intors cu spatele sperand sa aud primele si ultimele picaturi umane cum se scurg de pe buzele tale. Cand am revenit, erai acelasi ca de obicei. Parca trecure pe fata ta cel mai priceput pictor cu cele mai frumoase acuarele in ulei. M-ai aruncat pe pat ca de obicei . Iti purtam camasa alba, ai scos-o. Si lenjeria. M-ai luat in brate.Curgeai pe mine ca apa pe piele. Totusi ceva era ciudat si asteptam cu teama sa vad ultima carte. Ca atunci cand am plans si te-ai uitat la mine o ora, admirand frumusetea unui chip spart. Imi evaporai fiecare traire care imi curgea prin vene, marind tensiunea. Mi-ai sarutat mana, glezna, si pentru prima data mai privit in ochi in timp ce faceai asta. Apoi ai inceput sa razi si toate lucrurile au decurs ca intotdeauna. Rece dar atent. Frumos si trist. Iti plimbai genele pe obrazul meu, cand pentru prima data am simtit ceva pe buzele mele, care sa nu fie pielea ta. Da...erau acele buze. Acele buze al caror colt il simtisem de sute ori si pe care le evitasem de atata ori in vis. Cand ai realizat ca m-ai sarutat, ai tresarit. Ti-am simtit mana tremurand pe talia mea si tot ce ai putut spune a fost "te iubesc".
Si acum ma intreb daca e infrangerea ta sau victoria mea. Omorasem o buna parte din tine.
Monday, April 12, 2010
get out.
Strange fiecare ciob, fiecare urma si pleaca. Te dau afara dar esti atat de AICI incat singura nu pot. Pleaca! Nu ma mai saruta. Pentru ca niciodata nu ti-am raspuns. Iti ating buzele. Atat.
Nu ma mai saruta pe gat. Nici nu ma mai musca de incheietura. Nu te mai uita la gatul meu, in ochii mei sau in sufletul meu.
Inceteaza sa mai faci toate astea in visele mele de parca le-ai detine in proprietate. Ma trezesc atat de binedispusa dupa ce vii si pleci dupa bunul plac din conshtientul, subconshtientul si inconstientul meu, incat as putea spune ca lasi un gust placut. Acel gust placut care dispare intru totul atunci cand ma trezesc ...Imi umpli bratele si apoi te sustragi ca nisipul...Golul e mereu mai mare decat prea plinul...Si cu toate astea, nu pleci niciodata de tot. Uiti mereu in vis cate o camasa, o cravata, butonii sau urme pe buze astfel incat sa poti reveni. Go away...
Pleaca de tot.
Monday, April 5, 2010
3.
-Scoate-ti toate accesoriile. Ramai doar cu camasa. Ai demachiant in baie.
I did it. M-am intors in camera, erai in aceeasi pozitie. In trei fumuri, m-ai dezbracat. Nu ma vazusesi nemachiata niciodata. Atat de goala, imbracata. M-am ghemuit la tine in pat, in cearceafurile albe prin care trecusera atatea...Si din care rasarisesi de atatea ori. Aveam manichiura si pedichiura roshie. Scurta.Si pielea fina.Alba. Ma uitam la tine. Un semi-zeu in lumina. Semi-transparent si volatil. Singurul lucru solid din tine era o seama de pacate. Frica ma transformase. Defapt ma eliberase. Pentru ca imi daduse voie sa pot sa fac tot ceea ce vrei fara sa ma simt in dezavantaj. De ce? Pentru ca pierdusem deja tot razboiul. Nu era ca si cum luptam pentru urmatoarea batalie si trebuia sa fim la egalitate. Nu.
-Vrei o tigara?
-Nu.
Ai venit inspre pat. Momentele pana ai ajuns langa mine au fost cele mai lungi. Si nu pentru ca te asteptam, ci pentru ca mi-au trecut prin cap sute de scenarii...Cu ce ai vrea sau ai putea sa faci. Pierdusem razboiul, dar la incheierea tratatului de pace avusesem totusi un drept. Castigat. Si am mintit si aveam sa mint multa vreme cu privire la dorintele mele. Te lasam sa crezi k tot ce fac este doar pentru ca sunt obligata...Aveam pictat pe fata ca pe un bob de orez un al doilea chip care sa minta asa cum minteai tu. De portelan. Fix, glacial, cu mandrie.
Obosisem doar uitandu-ma la tine. M-am intins in pat. Lumina patrundea prin dantelariile de la geam, astfel incat acum aratam ca o nesfarsita broderie. Si ai inceput sa numeri ochiurile broderiei...