hell night

Cand am venit sa te iau din grota aia cu muzica si prafuri unde te-ai ascuns, erai marmura vie, te caram aproape in brate, o mana de om, multe sticle de whiskey si un coffeshop, toate in acelasi corp, de care un chip atat de furmos isi batuse joc.

Te asezam in mashina ca pe un copil si-mi era teama sa pun frana pentru ca te puteai sparge in mii de prafuri. Daca pentru tine a existat vreodata infernul, acela a fost fix intre cei patru pereti ai camerei tale. Papusa fara sfori erai. Spuneai mereu, monoton si printre lacrimi, ca ti-au fost furate sforile. Nu, nu ti-au fost, ti le-a furat. Si dupa felul in care arati, le-a ars si nu a intors capul inapoi. Drumul pana la baie ti se parea raul Styx iar eu eram luntrea lui Charon. Ca de obicei. Cand te-am dezbracat, cautam de frica urme de ace pe pielea ta. Scapasesi! cum de la tine nu reuseam sa scot decat un chip livid si  bradipnee… am fost nevoita sa deduc si ce puteai sa fi luat incat sa ajungi asa. Pe camasa alba, aveai pe manseta ceva praf..pe cheia de la mashina la fel. Pastile, deci. Dupa numarul de varsaturi, le amestecasesi cu mult alcool. Maini reci si tremor, buze vinete si ochi pierduti. Cearcanele care iti fac aura pentru ochii negrii te fac mai real decat esti de obicei. Inca un zeu coborat, inca un intangibil atins. Perfectiunea cu defecte statea intinsa in cearceafuri albe, aproape ca un copil. Inca cereai de baut. Deloc surprins de refuzul meu si cu un ultim zambet ai incercat sa ma convingi. Nope. Asteptam langa tine sa adormi, in speranta ca te vei linisti dar nu. Atipeai in bratzele mele si tot eu te trezeam atunci cand plangeai prea tare in somn sau atunci cand tremurai. Tresareai, ma strangeai de mana si imi evitai privirea. Era posibil? Da.